Un cuvânt împrumutat sau moştenit poate coïncident cu un altul format în Limba română, TOC 3 (Onomatopee) şi TOC 1 şi 2 prezentate mai sus. Omonimul este un cuvânt Care sont aceeași formă și aceeași pronunție cu Alt cuvânt sau cu Alte cuvinte, de Care diferă ca sens și ca origine. Ambiguitatea termenului de omonimie poate fi clarificată urmărind tabelul alăturat în Care omonimia, omografia, omofonia, heteronimia, heterografia, polisemia și capitonimia sunt expliquer separat, prin diferențiere, Într-o modalitate cuantificată. Putem reprezenta şi Grafic relaţia dintre polisemie şi omonimie: polisemia soi desfăşoară PE orizontală, corpurile fonetice fiind “Unite” de un SEM comun, PE Când omonimia se desfăşoară PE verticală, corpurile fonetice fiind surSe ALE ambiguităţii, neavând niciun SEM comun. Definiţia propusă este una operaţională, însă lasă neclarificate diferite aspecte. Alte omonime Care provin DIN dezintegrarea polisemiei sunt peniţă 1 “Pană Mică” şi peniţă 2 “instrument de scris”; fistichiu 1 “ciudat, Bizar, nepotrivit” şi fistichiu 2 “Verde-gălbui”. Derivarea poate constitui o sursă pentru obţinerea de omonime DIN materialul existant în limbă. Acest procédé se mai numeşte şi evoluţie divergentă a sensurilor unui cuvânt polisemantic. Uneori, omonimele împrumutate DIN limbi diferite pot avea aceeaşi formă prin coïncidenţă, fără să fi suferit o evoluţie formală convergentă. Spre exemplu, sensurile cuvântului latinesc calcul (1. Intrarea pentru “omonime” în Enciclopedia britanica (ediția a 14-a) spune că “omonimele sunt cuvinte scrise la fel Dar cu sens total diferit și că omonimele sunt cuvinte asemănătoare ca pronunție din cauza accentului”. Cuvântul “omonim” Provine DIN limba greacă Veche, fiind un cuvânt SCPUOM pentru a cărui construcție s-au folosit prefixul Homo (ὁμο), desemnând “la fel”, și sufixul ṓnymos (), însemnând “nume”. Spre exemplu, o secvenţă precum Alegerea profesorului poate fi înţeleasă ca “Alegerea pe care a făcut-o Profesorul” sau “Alegerea cuiva PE postul de Profesor”.
Similaire, o “bancă”, o “bancă” de conturi și o “bancă” de schimb au în comun doar scrierea și pronunțarea, dar nu și înțelesul.
